Revederi

Te zaresc uneori in drum
Cand umbrele refuza sa mai imbratiseze-ale zidurilor tencuiala
Spalata de-ntuneric si frig
Si se-arunca-n spatele plumbuit al trecatorilor.

Te zaresc mai ales acum
Cand ti-ai amanetat umbra
In schimbul brumei dulci
Cu-a carui trup
Ti l-ai invelit pe-al tau,
Ajungand la periferia sufletului.

Te petreci printre frunzele arse
Ce-ti danseaza intre pasi
Si adanc te-afunzi
In labirintul mortului oras.

Si inima nu-ti mai tresare
La vazul privirilor amare
Ce in varfuri fierbinti de felinare
Cu puterile-mi sleite-ti cos.
Caci primit-am instintare
Ca-nlantuita-am fost
In al sufletului lagar,
Purtandu-mi lacrimile pe dos.

Si asa te las sa te strecori
Printre-ale amimintirilor farame,
Permitandu-mi sa-mi omori
Ale-ti iubirii urme.