13.9

13.9
sau
un alt fel de calcul.

Iti simt respiratia-n frigul diminetii
Cand soarele-si pleaca fruntea sub bolta orei 9
Dar stiu ca doar in inima-mi pustie mai ploua
Cu frunze uscate desprinse din tavanul vietii.

-

Cand petale-nmiresmate-si unduiau
Trupurile fine peste-ale noastre trupuri,
Ce sub atingeri mocnite mereu tremurau,
Etern parea toamna-nlantuita-n departari.
Atunci nu cunosteam frigul
Si nici macar ai ploii fii
Nu-nvatasem a-i sorbi;
Caci atunci adunarea-mi era
Cusuta-n epicard.

13+9 faceau 2 pana cand egalul s-a pitit
in spatele umbrelor topite de soarele-aproape-n asfintit.

-

Si-acum iti repet ca si atunci:
Nu toamna mi te-a furat,
Ci de-un numar par te-ai lasat purtat,
Uitand ale semnelor porunci.

Acum e momentul ca minus
Sub unghii sa mi se ascunda
Si-n suflet noi reguli sa-mi patrunda,
Amintindu-mi ca si scaderea-i
Doar o forma inevoluata-a adunarii:
9+(-13)=1.


..iti mai spun doar ca
"Toamna mi-a furat matematica".