Cer de toamna

Frunze rosii de regrete
Mi se sfarma sub calcai
Si florii de mucegai, buchete,
Imi soptesc usor 'ramai'.

Vantul palid se strecoara
Intr-ale sufletului sinuoase cai
S-amintirile-mi omoara,
Maturand naprasnic prin odai.

M-am rugat taioasei ploi
De iubire-a ma spala
Ori al timpului strigoi
Intr-un hau al arunca.

Dar cand trupul mi-a scaldat
Intr-o mare de pelin,
O pasare neagra-a desenat
In inaltul cerului: 'amin'.